Testare farmacogenetică

Testarea farmacogenetică analizează structura genetică a unei persoane pentru a anticipa cum vor acționa medicamentele în organismul acesteia. Prin identificarea variantelor genetice asociate metabolizării medicamentelor, acțiunii acestora și efectelor secundare, ea îi ajută pe medici să aleagă tratamentul cel mai eficient și mai sigur și să reducă la minimum efectele secundare. Este o componentă esențială a medicinei personalizate.

Ce studiază farmacogenetica

În cadrul medicinei personalizate, farmacogenetica studiază de ce oamenii răspund diferit la același medicament din cauza diferențelor dintre genele lor. Variațiile genetice ale sistemelor care metabolizează un medicament sau ale țintelor prin care acesta acționează pot modifica cât de bine funcționează medicamentul respectiv și cât de probabil este ca acesta să provoace reacții adverse la unele persoane. Anumite teste genetice folosite în prezent pot semnala din timp situațiile care ar duce la un tratament inutil sau la un risc ridicat de efecte secundare.

Cum se desfășoară testarea în laboratorul nostru

Laboratorul de Farmacogenetică Clinică izolează ADN sau ARN din probele de sânge sau din alte probe de țesut recoltate de la pacient. Aceste probe sunt apoi folosite fie pentru genotipare, fie pentru măsurarea nivelului de expresie genică.

Pentru genotipare, laboratorul folosește:

• PCR convențional (reacția de polimerizare în lanț)
• Analiza polimorfismului lungimii fragmentelor de restricție (RFLP)
• Secvențiere
• PCR în timp real, pentru analize mai precise

Genotiparea completează uneori studiile fenotipice, iar alteori le precedă. Stabilirea legăturii dintre genotip și fenotip îi permite echipei să elaboreze un program de tratament mai eficient, care ajunge la rezultate într-un timp mai scurt și reduce la minimum efectele secundare.

Principalele gene analizate

• CYP2D6
• CYP2C9
• CYP2C19
• CYP1A2
• CYP3A4
• Polimorfisme 5HTT
• Polimorfisme COMT

De ce contează prescrierea personalizată

În prezent, medicamentele sunt prescrise în general în unul dintre următoarele două moduri:

1. Prin încercare și eroare: se administrează câte un medicament până când unul dintre ele are efect.
2. Abordarea bazată pe protocol: mai întâi se stabilește un diagnostic, apoi medicamentele se administrează conform arborelui decizional dintr-un protocol de tratament.

Studiile farmacogenetice adaugă două aplicații clinice esențiale:

1. Evaluarea răspunsului la medicamente: identificarea pacienților care probabil vor răspunde bine la un anumit medicament și a celor care nu vor răspunde, astfel încât schemele de tratament eficiente să poată fi personalizate.
2. Prevenirea efectelor secundare: identificarea din timp a pacienților care sunt susceptibili să prezinte efecte secundare, ceea ce reduce acest risc și face tratamentul mai sigur.

Analizele de laborator susțin ambele obiective. Monitorizarea terapeutică a medicamentelor (TDM) măsoară cantitatea dintr-un medicament prezentă în sânge, ceea ce arată cum procesează efectiv organismul persoanei respective acel medicament; fenotiparea se poate efectua și cu ajutorul unui „medicament-sondă”. Pe ansamblu, farmacogenetica folosește structura genetică a pacientului pentru a anticipa răspunsul la medicamente, interacțiunile și efectele secundare și contribuie astfel la conturarea unui tratament personalizat.

În Turcia, monitorizarea terapeutică a medicamentelor este limitată și se bazează pe metode nespecifice. Farmacogenetica urmărește să facă tratamentul medicamentos mai eficient și mai sigur, prin dezvoltarea tratamentului personalizat, iar progresele din acest domeniu pot contribui la o mai bună gestionare a bolilor și la un răspuns mai bun la tratament.

La ce se folosesc testele farmacogenetice

• Anticiparea răspunsului la medicamente: verificarea faptului că un medicament se potrivește profilului genetic al unei persoane. Medicamentele pot acționa diferit la fiecare persoană, iar testarea ajută la anticiparea modului în care un medicament va funcționa în cazul afecțiunii persoanei respective.
• Ajustarea dozei: diferențele genetice influențează modul în care sunt metabolizate medicamentele, astfel încât testarea poate fi decisivă pentru găsirea dozei potrivite. Adaptarea dozei la profilul genetic poate face tratamentul mai eficient și poate reduce efectele secundare.
• Reducerea efectelor secundare: unele efecte secundare se datorează variațiilor genetice. Testarea poate anticipa la care dintre ele este expusă o persoană și poate contribui la un tratament mai sigur.
• Investigarea rezistenței la tratament: atunci când un pacient nu răspunde la anumite medicamente, testarea poate ajuta la descoperirea cauzei și poate indica opțiuni alternative.
• Evaluarea interacțiunilor medicamentoase: testarea poate ajuta la evaluarea modului în care interacționează în organism mai multe medicamente luate în același timp, aspect important pentru siguranța și eficacitatea combinațiilor.
• Dezvoltarea și selecția medicamentelor: studiile farmacogenetice sunt folosite în dezvoltarea de noi medicamente și pentru a stabili dacă acestea sunt potrivite pentru pacienții cu anumite profiluri genetice, contribuind la conceperea unor tratamente mai bine țintite.

Broșură: Medicina personalizată

Descărcați broșura „Medicina personalizată: farmacogenetică clinică, opțiuni de tratament bazate pe genetică” (PDF, în limba turcă).

Lista moleculelor pentru TDM

Tabelul de mai jos prezintă substanțele active incluse în monitorizarea terapeutică a medicamentelor (TDM), cu timpul de înjumătățire, intervalul terapeutic, pragul de alertă și nivelul de recomandare pentru TDM ale fiecărui medicament.

Sursa: AGNP Consensus Guidelines for Therapeutic Drug Monitoring in Neuropsychopharmacology (Hiemke et al., Pharmacopsychiatry 2018;51:9–62). Intervalele sunt destinate medicilor și nu sunt menite să fie folosite de pacienți pentru a-și interpreta singuri rezultatele; vă rugăm să discutați rezultatele cu medicul dumneavoastră.